Thornofrose

De la inceput va spun ca nu stiu cat de coerenta va fi postarea asta pana la final. Sunt intrigata si un amalgam de ganduri imi invadeaza mintea. Voi incerca, atat cat pot, sa le ordonez.

Cred in Dumnezeu. Am spus-o de multe ori si, chiar daca acum ma repet, tin sa precizez ca:  ii recunosc existenta si ca imi e indiferent ca e o entitate extraterestra cu inteligenta supraomeneasca (dupa cum mai afirma cate unii),sau ca e o fiinta divina atotprezenta si atotstiutoare. Stiu ca exista si ca mie mi-a dezvaluit puterea si bunatatea Sa. Bun!

Acum, la fel de bine stiti parerile mele despre biserica si religie. Nu sunt de acord nici cu una nici cu cealalta, in formatul plasmuit acum de mintile oamenilor. Consider doar ca biserica, respectiv religia, sunt cele mai profitabile afaceri la ora actuala din Romania…si nu numai. Bun!

Acum,” bomba” care m-a intrigat pe mine: Liga Scriitorilor din Romania, trimite o scrisoare catre patriarhul Daniel, in care il propune pe Mihai Eminescu pentru canonizare

Acum, eu stiu ca sunt destui care nu-l considera pe Eminescu mare poet..bla-bla, bla-bla.. Mie putin imi pasa ca e sau nu vreun mare luceafar sau un mare poet. Respect si cinstesc intreaga sa opera, doar pentru mine, dintr-un motiv pur subiectiv: a scris..pe sufletul meu. A divinizat iubirea, natura, frumusetea. Lucruri care pentru mine sunt importante si nu-mi pasa de parerile altora. Deci, pentru mine Eminescu e un linistitor de suflet, un deschizator de spirit catre frumusete si iubire.

Daaaarr, de aici si pana a-l propune pentru canonizare..e cale lunga si imposibil de strabatut cu o minte logica si.. sanatoasa. In plus, Eminescu nu a fost niciodata un mare fan al bisericii.. Deh, eu stiu ca e criza, sarbatorile sunt prea putine ca sa poata multumi buzunarele fara fund ale preotilor, si nevoia de distractie si lenevie ale …”laicilor”. Dar tocmai pe Eminescu v-ati gasit sa-l impovarati cu ineptiile voastre? De ce nu exista Sf. Tolstoi? Sau Sf. Dostoievski? De ce nu lasati mortii sa-si odihneasca spiritele in pace, iar voi sa va odihniti mintea aia aberanta?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
……………………….
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
………………….

Eu va doresc sa va vina mintea la cap, pentru ca se pare ca e plecata dupa floricele pe campii si dupa.. mure prin padure!

Nu, nu mi-a trecut starea de ieri. Macar am descoperit de unde vine..cred.. E boala veche si profunda..nu va trece prea usor.De fapt, eu cred ca nu va trece niciodata.. Si nu, nu am avut timp sa plang, din pacate. Stiu ca plansul imi va linsti sufletul si imi va ameliora durerea. Mda.. veti spune ca-s nebuna si paranoica. Si chiar daca asa ar fi.. nu-mi pasa. Eu asa simt:uneori plansul e un medicament.

E adevarat, in prima faza ma enervez. Pe mine. Pe sufletul meu. Nu inteleg de ce sufletul e atat de complicat. De ce trebuie sa existe lucruri, persoane, intamplari care, cu cat mai multa suferinta ne produc, cu atat mai imposibil ne este sa le scoatem din sufletul nostru? Hm, oare numai eu simt asa? Deh, ma enervez atat de tare incat, in ultima faza tot la plans ajung. Si ma linistesc. Pentru moment..

Dar intrebarea ramane.. De ce.. ?

Nu, nu vreau sa scriu despre tristete..vad destula tristete peste tot. Astea sunt doar lucruri pe care le simt… Da stiu.. sufletul simte, nu explica. Nu are logica si nu se conduce dupa anumite reguli. Doar..simte. Problema mea e ca tot timpul caut explicatii, caut o logica in tot ceea ce exista.. Inca mai caut, nu m-am plictisit de intrebari fara raspuns.. Si ma enerveaza cand nu inteleg.. Deh.. tot boala veche.. Tot fara leac..

Am tot vazut pe net in ultima vreme, un citat care, sincer, nu stiu cine l-a spus si, pentru mine in momentul asta nici nu conteaza cine, ci semnificatia lui..

Niciodata sa nu plangi pentru cine nu merita, pentru ca cine merita nu te va face niciodata sa plangi..

Acu’ ,pentru fiecare dintre noi, acest citat poate lua o semnificatie personalizata. Eu cred doar atat: ca ar trebui sa ne dam cu binele pe langa sufletul nostru, eventual sa-i dam si ceva spaga, pentru ca si el sa poata aplica lucrul asta. Credeti ca va merge? Eu sunt sceptica.. sufletul meu nu s-a lasat niciodata mituit. Are cineva vreo reteta pro-coruptie pentru suflet?

Eu un singur lucru am clar: nu am gasit inca modalitatea de a simti ce vreau eu,cand vreau eu, cum vreau eu…

Azi am o zi ciudata..

Ma uit la monitor prin rotocoalele de fum ce ies din tiagara abia aprinsa. Vreau sa scriu.. Oare chiar vreau sa scriu..?

Nu, de fapt vreau sa plang. Cu toata fiinta. Nuuu, nu sunt o fiinta care tragediaza. Stiti asta.. Nici macar nu stiu de ce vreau sa plang. Dar asa simt acum. Asa am simtit din prima clipa a diminetii… Asa voi simti poate toata ziua.. Pentru ca nu am voie sa plang acum, aici..

Nu as fi vrut sa fiu aici, la serviciu.. As fi vrut sa fiu acasa, in pat, in fata laptopului, sa citesc bloguri  si sa beau o cafea fierbinte..

Mai mult am scris in minte decat am putut articula cu tastatura.. Tigara e pe sfarsite.. Doar tigara..

Azi am o zi ciudata…

În primul rând, La Mulți Ani, dragilor!

Da, stiu, eu mereu zic ca revin.. Revin atunci cand simt ca am ceva de spus. Nu voi scrie doar pentru a zice că am scris și eu ceva pe blog. Nu îmi place să vad că Liga Blogarilor Deosebiti își pierde din membri. Unele bloguri se închid și tind să înțeleg asta.. Singurul motiv pentru care blogul meu încă mai exista, e că nu am avut timp și chef nici măcar sa-l șterg.. Deși probabil nici n-o voi face.. Va rămâne aici..si voi scrie atunci când voi avea ce.

Boon. Acu` , mi s-a tot spus ca e foarte greu de intrat pe blogul meu. Cred eu ca s-ar putea sa fi rezolvat problema, cu ajutorul lui Escu, caruia îi mulțumesc. Se pare ca aveam prea multe widgeturi, majoritatea inutile de altfel, care îngreunau încarcarea paginii. Dacă vi se pare că se încarca mai ușor si aveți timp să tastați , puteți să-mi spuneți, ca să știu daca chiar s-a rezolvat problema.

În rest..foarte frig și aici. Nici nu vreau să mă gândesc la gerul din România.. Uneori ma gândesc serios să mă mut în Africa .Cu subiectele mondene..nu-s la curent , deși cred că nu am pierdut nimic interesant…Ah da, au fost alegeri.. Și ce? Vor mai fi..Oamenii sunt aceeași și așa vor ramâne.. Mă deprima politica din Ro..so no comment..

În rest..mă gândesc uneori..cum ar fi să existe o zi internatională a bunatatii. O zii în care interesele meschine și egoiste să dispară și să ne gândim macar la sufletul celor care au nevoie de înțelegere și iubire.. Mdaa, visez frumos, nu-i așa?

Cam atât dragilor, pentru azi. Deja mi se încurcă ideile după atâta timp de… nescris. Eu vă rog ca întotdeauna să zâmbiți și.. iubiți-va mult!

A mai trecut un an! Bune,rele..au fost si vor veni altele intotdeauna… Bilant.. isi face fiecare pentru el. Lucrul cert este ca am mai imbatranit cu un an ,ne-am facut mai intelepti (?) ,mai buni (?) ….

Ar fi bine sa privim cu optimism si speranta anul care va incepe, sa renuntam la scepticismul provocat de politica, criza..etc. Macar pentru putin timp. Sa zambim cu gandul la viitor, sa iubim curat si sa traim frumos.

Urarile…sunt cam toate la fel, si uneori suna…predefinit. Pe mine asta ma enerveaza. Par facute de complezenta, si urasc asta. Eu va urez atat: sanatate, si sa vi se implineasca toate dorintele si sperantele pe care fiecare dintre voi le are pentru anul urmator!

La Multi Ani !

Mda, și aici s-a instalat iarna. Dar o iarna fara zăpada..fara fulgi mari de nea care să se topeasca incetișor pe nasul nostru.. O iarna friguroasă și uscată… deprimantă.. Așa cum sunt si sufletele noastere uneori.. Sau așa cum le simțim noi.. Am vazut multă tristețe în sufletul unor oameni tineri.. Mult prea tineri ca să fie atât de triști.. Și lucrul ăsta e deprimant ca o iarnă fără zăpadă…

Nu am ce să scriu.. Mă gândesc ce subiect vesel aș putea găsi, ce aș putea scrie pentru a-i face să zâmbească pe cei care citesc…

Nu găsesc nimic.. Toată lumea e preocupată foarte mult de lupta dură cu viața, de criza, sau..de propria persoana.. Sau reușesc să zâmbească fals pentru a menține in ochii celorlalți iluzia fericirii lor.. E trist.. dar foarte adevărat.. Parcă nimic nu mai reușește să aducă bucurie adevărată în sufletele oamenilor.. Aș vrea să cred că e numai percepția mea ireală despre oameni.. Oare?

În fine..v-am plictisit destul.. Acum o să termin de savurat cafeaua mea..tare neagră și fierbinte, dintr-o cană mare și albă.. visând cu ochii deschiși la îmbrațișarea ”fierbinte” a unui om de zapadă și la bătăile cu bulgari de altădată.

Iubiți-vă mult și nu uitați să zâmbiți!

Măi frumoșilor, mi-a fost dor de voi. Am alergat doar pe câteva bloguri in..noaptea asta, și m-a apucat un așa dor de blogging…ufff. Am fost certată, și pe bună dreptate, că n-am mai comentat, că nu v-am mai citit.. Lucrurile nu sunt chiar așa cum par, dar oricum, probabil voi reveni. Îmi lipsesc toate astea.. Cititul, comentatul.. .Îmi lipsesc..pentru sufletul meu.

Apoi…mi-e tare dor să scriu.. Să arunc cu simțaminte, cu emoții… Și iar ma trezesc că nu pot. Mă uit la monitor și ma blochez. Și IAR mă întreb: oare am încetat să mai simt? Mi-am pierdut..îndemânarea de a scrie, sau doar anumite evenimente ma fac să nu mai vreau să scriu? În fine, sunt întrebări retorice la care nu știu dacă voi reuși să-mi răspund vreodată..

Mă bucur să vad că scrieți și o faceți bine și frumos. Sper că de azi voi reveni printre voi.. Sau de mâine. Sper să-mi piară..blocajul ăsta inexplicabil.. Probabil e doar în mintea mea.. În rest.. să zicem că sunt bine.. Aici e cald deocamdată, având în vedere că în România a nins.. Da’ las’, vă dați voi cu săniuța și pentru mine . Hai, vă pup și vorbim mâine.. De fapt azi, da’ pe ziuă, să ne-nțelegem om cu persoană

Să mai scriu..să nu mai scriu… Hai să scriu acum dacă tot am început.Habar n-am ce se mai întâmplă prin blogosferă de…foarte mult timp. Da: vacanța, plictiseala, lipsă de inspirație…cum vreți să-i spuneți..

Am trecut și prin România între timp.. Păcat… că e locuită. De mulți netrebnici, care s-au învățat in comoditatea și indolența lor, să primească fără să facă nimic, să ceară fără să merite… Mentalitatea românior nu se va schimba niciodata. De aceea situația aia nenorocită din România va rămâne aceeași.. Dar acu’ stau eu și mă întreb, așa ca omul care n-are somn la ora asta, cum mama naibi se vaita ca n-au bani, dar majoritatea mașinilor din Romania sunt de lux. În 3 săptamâni nu am vazut decât 2 Dacia. Deh, ăsta la români e un obicei: să se vaite.. Dar știți ceva? Parcă mi-aș fi dorit să rămân acolo..

În rest…”toate-s vechi și nouă toate”… Tot n-am chef și nici inspirație să scriu.. Oare o să-mi revin? Nu prea cred. Dar las’ , sănătoși să fim!

De o săptămână mă chinui să scriu postul ăsta. Să-l încep măcar.. Neah, nicio șansă; degetele nu vroiau să se lipească de taste și gata. Eh, acu` le-am pus putin super glue, să văd dacă reușesc să-l termin. Am avut o perioadă stresantă. De fapt, cu adevărat stresantă abia de mâine începe. Dar o să treacă.. repede, zic eu. Asta, plus căldura de aici care pentru mine e insuportabilă, mi-au atrofiat neuronii; ăia care sunt, nah!
Între timp, am aflat ca am primit și un premiu, prin amabilitatea lui Rontziki , căreia îi mulțumesc pentru că a considerat acest blog demn de a fi premiat. Mă simt foarte onorată, ca și atunci când am fost propusă pentru LBD . Premiul se numește Blogul de aur , dar din păcate, din cauza unor setări care nu depind de mine, nu pot posta imaginea în acest moment. Dar voi reveni cu update.
Le mulțumesc și celor care au trecut p-aici deși n-am mai scris și-mi cer scuze pentru lipsa mea temporală de pe blogurile lor. Și din nou mulțumesc lui Rontziki , pentru premierea spinilor mei
Mă întreba cineva zilele trecute – a câta oară sunt întrebată lucrul ăsta – , ce-aș schimba la mine. Am răspuns fără să stau pe gânduri: bunătatea. Și mi s-a spus: ˝și atunci te-ai mai putea considera om?˝ Nu, probabil că nu. De aceea trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat bunătate, sinceritate, sensibilitate și..putere, cred.
Bun, gata cu mulțumirile, că nu suntem paiete la decernarea Oscarurilor. Acum, regulile premiului, spun că trebuie dat mai departe la 10 bloggeri. Păi mă, ceva mai ușor nu se putea? Cum pot eu să aleg 10 bloggeri? Hmm, subiectiv probabil. Ordinea, fără supărare, va fi alfabetică. Habar n-am care l-ați mai primit; nu am avut timp să mă uit. Dar nu e problema, nu cred că vă strică mai multe .

Motivații n-o să scriu la fiecare în parte. Sunt bloguri pe care eu le-am ales, toate fiind caracterizate prin sensibilitate, corectitudine, originalitate,bun simț, umor..și multe altele. Le știți fără să le mai înșir eu și le veți afla cititndu-le:
Aimee
Bogdanic
Copila.. care e
Cristian Lisandru
Escu și treburile lui
La Marginea Nopții
Lia- Arțăgoasa Șefă
Ocservatorul
Saturnianul
Un măr perfect rotund

Premiul are și reguli:
1. afișarea premiului
2. afișarea link-ului care a acordat acest premiu
3. oferirea lui a 10 bloggeri
4. informarea bloggerilor prin mesaj

Cam asta-i tot. Sper să am puțin timp să vă răsfoiesc blogurile și mai sper să revin curând p-aici. Să aveți o săptămână ușoară și liniștită!

Am uitat unde te-am lasat suflet al meu,
Pana nu a inceput sa doara nu am stiut,
Erai acolo ghemuit in cotlonul tau,
A fost nevoie de durere sa pot sa te simt.

Taceai si tacerea ta era pentru mine fericire,
Acum plangi si nu stiu cum sa te scot afara,
Sa te pierd undeva sa nu te mai simt,
Sa uiti de mine si eu de tine sa uit.

Credeam ca basmele se termina frumos,
Ca iubirea are marginile moi si fine,
Credeam ca nu doare sa-ti deschizi inima.
M-au operat pe cord si l-au lasat asa.

Nu i-au mai pus copci sa se vindece,
Au deschis-o si au plecat cu totii…