Thornofrose

Archive for July 25th, 2009

Am în fața mea acum, articolul scris de Rontziki , căreia i-am promis într-un comment că voi răspunde scriind un articol, mai mult sau mai puțin cu un subiect asemănător. Cum am spus întotdeauna, îmi scriu părerile mele; iar acum încerc să nu mă las influențată nici de comentariile de la articolul ei, nici de subiectivismul meu. Asta înseamnă ca va trebui cumva să generalizez; lucru pe care, legat de subiectul ăsta nu aș vrea să-l fac.

Ah, nu v-am spus care e subiecu` nu-i așa? Eh, v-ați fi dat seama oricum dacă ați fi citit articolul. Și aveți în vedere ˝marea mea modestie˝: articol, nu.. așa orice postuleț…

În fine, să revin la subiect; unul despre care am mai scris eu pe aici de câteva ori, dar mai mult împărțit în doo: bărbați și femei. Rontziki a adus în discuție felul în care emanciparea voită sau inevitabilă a femeii, a dus la .. defeminizarea ei. Repet: încerc să nu fiu subiectivă, dar la fel de greu îmi e să generalizez. Pentru că in afara faptului că sunt deosebiri între bărbați și femei, acestea există și între persoanele de același sex.  Și atunci e foarte greu să generalizezi. E drept, emanciparea femeii, în multe cazuri a dăunat. Nu încep să dau exemple, dar am văzut și vom mai vedea cazuri în care,anumite femei cer sau impun anumite ˝drepturi˝ care fac mai mult rău decât bine. Iar aici, eu cred că ele au înțeles emanciparea, precum au înțeles majoritatea românilor libertatea în ¨89. Dar nu știu dacă e cazul să pun majoritatea femeilor în oala asta. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem dorința asta de emancipare, după ce, așa cum spune Rontziki, foarte mult timp, femeia a trebuit să se mulțumească să fie ˝vioara a doua˝ – și e foarte blând spus. Au stat foarte mult timp în umbra bărbatului, conștiente fiind că totuși, rolul principal îl au ele. Niciodată un bărbat nu poate face ceea ce ar putea face o femeie. Și nu mă refer la copii. Ci la capacitatea psihică și spirituală a femeii. Dacă stau să mă gândesc, parcă am văzut cândva chiar și anumite statistici care arătau că un bărbat n-ar putea rezista nici la jumătatea stresului și tensiunii pe care ar suporta-o o femeie. Bun. Ce nu înțeleg eu, sau poate că înțeleg dar nu-mi place să accept, e masculinizarea femeii. De ce se încăpătânează atât să preia gesturile și comportamentul bărbatului. Am înțeles, din punct de vedere intelectual ești la fel de capabilă, uneori poate mai capabilă decât un bărbat. La fel din punct de vedere psihic și sufletesc. Din pct de vedere fizic, teoria nu e aplicabilă decât cu excepții. Atunci, în loc să demonstrezi că ești capabilă, feminină și sensibilă, te apuci și-ți tragi o frizură de mașină 3, bei o bere cu.. fetele, te prefaci că te interesează la culme pe ce loc iese Steaua, deși habar n-ai cum îi cheamă pe jucători, ba chiar mai tregi și câte-o înjurătură obscenă… așa ca să fii mai.. bărbătoasă. Presupun că majoritatea care fac lucruri de genul, vor să demonstreze, de fapt să-și demonstreze egalitatea. O egalitatea care nu există, nu va exista și nici nu trebuie să existe vreodată. Dacă un bărbat și o femeie își propun să realizeze fiecare un același proiect, indiferent de ce natură,și îl va fi dus fiecare la bun sfârșit, sunt convinsă ce procedeul de realizare ar fi fost diferit. Egalitatea și emanciparea sunt lucruri total diferite, dar înțelese foarte prost de câte unii. Poți avea aceleși drepturi, lucru firesc și incontestabil dealtfel, dar nu se poate pune problema de egalitate.

Și, așa cum spune Rontziki, sunt și bărbați care au tendința de a deveni..feminini. Bârfele..cu băieții, sau chiar cu femeile, au devenit chiar mai elaborate decât cele între femei. Ele între timp, fiind ocupate cu administrarea nu știu cărei firme. E doar un exemplu. E un schimb de roluri care nu pare să deranjeze pe nimeni, dar care, va fi foarte important atunci când vor apărea consecințele. Un exemplu concret: nu pot da cifre sau procentaje, dar aici, sunt foarte multe femei, spaniole evident, care petrec foarte mult timp în baruri și restaurante, cu băuturile în fața, în timp ce bărbații lor plimbă și îmbăiază copiii. Ajung acasă frânte de ˝oboseală˝ , iar a doua zi o iau de la cap. Și nu sunt cazuri răzlețe, pentru că am văzut și cunoscut indirect multe familii de genul ăsta.

Știu, am lăsat puțin neterminată ideea cu..˝aceleași drepturi˝, dar voi reveni într-un alt articol. În conluzie: emanciparea femeii nu înseamnă, sau nu ar trebui considerată drept egalitate. Poate că femeia e capabilă să facă multe lucruri pe care le face un bărbat, și invers. Dar întotdeauna felul în care le vor face va fi diferit, gândirea va fi diferită. Și așa trebuie să fie; altfel ar fi haos și se pare că nu mai e așa mult.. până departe..