Thornofrose

Archive for August, 2009

De o săptămână mă chinui să scriu postul ăsta. Să-l încep măcar.. Neah, nicio șansă; degetele nu vroiau să se lipească de taste și gata. Eh, acu` le-am pus putin super glue, să văd dacă reușesc să-l termin. Am avut o perioadă stresantă. De fapt, cu adevărat stresantă abia de mâine începe. Dar o să treacă.. repede, zic eu. Asta, plus căldura de aici care pentru mine e insuportabilă, mi-au atrofiat neuronii; ăia care sunt, nah!
Între timp, am aflat ca am primit și un premiu, prin amabilitatea lui Rontziki , căreia îi mulțumesc pentru că a considerat acest blog demn de a fi premiat. Mă simt foarte onorată, ca și atunci când am fost propusă pentru LBD . Premiul se numește Blogul de aur , dar din păcate, din cauza unor setări care nu depind de mine, nu pot posta imaginea în acest moment. Dar voi reveni cu update.
Le mulțumesc și celor care au trecut p-aici deși n-am mai scris și-mi cer scuze pentru lipsa mea temporală de pe blogurile lor. Și din nou mulțumesc lui Rontziki , pentru premierea spinilor mei
Mă întreba cineva zilele trecute – a câta oară sunt întrebată lucrul ăsta – , ce-aș schimba la mine. Am răspuns fără să stau pe gânduri: bunătatea. Și mi s-a spus: ˝și atunci te-ai mai putea considera om?˝ Nu, probabil că nu. De aceea trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat bunătate, sinceritate, sensibilitate și..putere, cred.
Bun, gata cu mulțumirile, că nu suntem paiete la decernarea Oscarurilor. Acum, regulile premiului, spun că trebuie dat mai departe la 10 bloggeri. Păi mă, ceva mai ușor nu se putea? Cum pot eu să aleg 10 bloggeri? Hmm, subiectiv probabil. Ordinea, fără supărare, va fi alfabetică. Habar n-am care l-ați mai primit; nu am avut timp să mă uit. Dar nu e problema, nu cred că vă strică mai multe .

Motivații n-o să scriu la fiecare în parte. Sunt bloguri pe care eu le-am ales, toate fiind caracterizate prin sensibilitate, corectitudine, originalitate,bun simț, umor..și multe altele. Le știți fără să le mai înșir eu și le veți afla cititndu-le:
Aimee
Bogdanic
Copila.. care e
Cristian Lisandru
Escu și treburile lui
La Marginea Nopții
Lia- Arțăgoasa Șefă
Ocservatorul
Saturnianul
Un măr perfect rotund

Premiul are și reguli:
1. afișarea premiului
2. afișarea link-ului care a acordat acest premiu
3. oferirea lui a 10 bloggeri
4. informarea bloggerilor prin mesaj

Cam asta-i tot. Sper să am puțin timp să vă răsfoiesc blogurile și mai sper să revin curând p-aici. Să aveți o săptămână ușoară și liniștită!

Am uitat unde te-am lasat suflet al meu,
Pana nu a inceput sa doara nu am stiut,
Erai acolo ghemuit in cotlonul tau,
A fost nevoie de durere sa pot sa te simt.

Taceai si tacerea ta era pentru mine fericire,
Acum plangi si nu stiu cum sa te scot afara,
Sa te pierd undeva sa nu te mai simt,
Sa uiti de mine si eu de tine sa uit.

Credeam ca basmele se termina frumos,
Ca iubirea are marginile moi si fine,
Credeam ca nu doare sa-ti deschizi inima.
M-au operat pe cord si l-au lasat asa.

Nu i-au mai pus copci sa se vindece,
Au deschis-o si au plecat cu totii…

˝Ai făcut vreodată ceva cu adevărat nebunesc?˝- m-a întrebat cineva acum vreun an. Nu făcusem.. încă. Eh, o să fac cât de curând. Vă povestesc dup`aia.. După ce fac, adică .

Foarte curând un guest post pe blogul meu. De fapt sper că nu va fi doar unul. Începutul e greu. Veți vedea despre ce e vorba la momentul repectiv.

Căldură mare dom`le, căldură mare. Bogdanic s-a cam prins de figura și ne ceartă . Da` las` că-i trece. Nici el nu se omoară cu scrisul . Cât despre căldura asta mult prea mare de aici, trag speranțe să scap de ea cât mai curând..

Hai, fugiți! La mare, la munte, oriunde găsiți povești frumoase, distracție și relaxare. Da` nu cumva să uitați să le povestiți !! Ați văzut ce pățiți dacă nu sunteți cuminți : vine cutremuru` !

A, do u remember..?

Hm, voi ce credeți? Este importantă atmosfera locului în care lucrați ? Vă afectează ? Cât de mult ? Sigur conștientizați câte din stările voastre se datorează ambientului la locul de muncă ?

De ce? Pentru că eu am rămas surprinsă, sau.. ˝boca abierta˝ cum i se spune pe aici, când am întâlnit pentru prima dată colectivul cu care lucrez. Prima reacție a mea, a fost: ˝sunt nebuni˝… cel puțin. Apoi m-am gândit: ˝bine dom`le, or fi nebuni unul sau doi.. dar 35 ?? Nu, nebuni nu sunt. Sunt oameni care știu că mediul de lucru e foarte important. Oameni care știu că optimismul, veselia, încrederea în sine și punctualitatea, sunt lucruri esențiale pentru a-și putea desfășura munca pe percursul zilei. Pentru ei nu există diferență de vârstă, sex sau naționalitate. Toți zâmbesc și sunt optimiști. Nu pentru că trebuie, ci pentru că așa simt ei și, vor face orice e posibil pentru ca întreg colectivul să simtă la fel. Nici nu s-ar putea altfel. Reuniunile din fiecare dimineață, debordează de o veselie molipsitoare, din care și cel mai ciufut om ar ieșii cu zâmbetul pe buze. Apoi pleacă fiecare la treburile lor. Se reunesc din nou la sfârșitul programului, când nici măcar oboseala alergăturii de o zi întreagă, nu întotdeauna fructuoasă, nu-i scoate din optimismul lor. ˝Lasă, e și mâine o zi! Muuult mai bună decât azi!˝ – își spun ei. Au saluturi și vorbe de încurajare fiecare pentru fiecare. Nu se strâng grupulețe de 2, 3 pentru bârfă. Nu trece ziua fără ca toți să vorbească cu toată lumea; își povestesc, se încurajează și își zâmbesc. Nu există mofturi, toane sau ˝n-am chef de vorbă˝..

Pentru prima dată mi-am dat seama cât de important e mediul în care lucrezi, colectivul, atmosfera.. Pe la voi cum e?