Thornofrose

Nu, nu mi-a trecut starea de ieri. Macar am descoperit de unde vine..cred.. E boala veche si profunda..nu va trece prea usor.De fapt, eu cred ca nu va trece niciodata.. Si nu, nu am avut timp sa plang, din pacate. Stiu ca plansul imi va linsti sufletul si imi va ameliora durerea. Mda.. veti spune ca-s nebuna si paranoica. Si chiar daca asa ar fi.. nu-mi pasa. Eu asa simt:uneori plansul e un medicament.

E adevarat, in prima faza ma enervez. Pe mine. Pe sufletul meu. Nu inteleg de ce sufletul e atat de complicat. De ce trebuie sa existe lucruri, persoane, intamplari care, cu cat mai multa suferinta ne produc, cu atat mai imposibil ne este sa le scoatem din sufletul nostru? Hm, oare numai eu simt asa? Deh, ma enervez atat de tare incat, in ultima faza tot la plans ajung. Si ma linistesc. Pentru moment..

Dar intrebarea ramane.. De ce.. ?

Nu, nu vreau sa scriu despre tristete..vad destula tristete peste tot. Astea sunt doar lucruri pe care le simt… Da stiu.. sufletul simte, nu explica. Nu are logica si nu se conduce dupa anumite reguli. Doar..simte. Problema mea e ca tot timpul caut explicatii, caut o logica in tot ceea ce exista.. Inca mai caut, nu m-am plictisit de intrebari fara raspuns.. Si ma enerveaza cand nu inteleg.. Deh.. tot boala veche.. Tot fara leac..

Am tot vazut pe net in ultima vreme, un citat care, sincer, nu stiu cine l-a spus si, pentru mine in momentul asta nici nu conteaza cine, ci semnificatia lui..

Niciodata sa nu plangi pentru cine nu merita, pentru ca cine merita nu te va face niciodata sa plangi..

Acu’ ,pentru fiecare dintre noi, acest citat poate lua o semnificatie personalizata. Eu cred doar atat: ca ar trebui sa ne dam cu binele pe langa sufletul nostru, eventual sa-i dam si ceva spaga, pentru ca si el sa poata aplica lucrul asta. Credeti ca va merge? Eu sunt sceptica.. sufletul meu nu s-a lasat niciodata mituit. Are cineva vreo reteta pro-coruptie pentru suflet?

Eu un singur lucru am clar: nu am gasit inca modalitatea de a simti ce vreau eu,cand vreau eu, cum vreau eu…

6 răspunsuri la “Boala veche”